Cum se scrie corect? - Când se scrie "fi" și când "fii"

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: "A FI"

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i.
Voi/vei/va/vom/veţi/vor fi.
"Fi" se va folosi la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: Ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i.
Aş/ai/ar/am/aţi/ar fi.
"Fi" se va folosi ta toate persoanele.

Condiţionalul perfect: Ca și la viitor, se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i
Aş/ai/ar/am/aţi/ar fi fost.
"Fi" se va folosi la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică cel care începe cu „să…”). Se formează de la "Fi"- cel cu un singur i, numai că acum este variabil, pentru că i se adaugă diverse terminaţii. La persoana a II-a devine să "Fii" cu doi de i (Exemplu: "Să fii acasă până la ora opt!")
eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, tot cu "Fi" cu un singur i.
Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să fi fost. (Exemplu: "Să fi făcut și tu matematică intensiv...")

Imperativul afirmativ (persoana a II-a singular): "Fii!" cu doi de i.

Imperativul negativ: "Nu fi!" cu un singur i. Pentru că vine de la infinitivul de mai sus.
"
Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: "Nu fii!" cu doi de i. Deşi scriem "Fii!", atnci când îl punem pe nu scoatem un i: "Nu fi!". De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Exemple: Citeşte! - Nu citi!/Spune! - Nu spune!/Fă! - Nu face!). Iar infinitivul lui "a fi" este exact "Fi" cu un singur i.